Cafeaua nu contine cianura de sodiu. Nu exista niciun studiu, nicaieri in lume, nicio masuratoare care sa demonstreze ca in cafea s-ar gasi cianura de sodiu.
Spuneam intr-un articol precedent ca argumentul potrivit caruia cafeaua ar contine cianura este unul dintre argumentele preferate ale companiilor miniere pentru a convinge lumea de siguranta mineritului cu cianuri. Site-urile web ale unor proiecte Newmont Mining Corporation (actionar la proiectul Rosia Montana) sau Kingsgate Consolidated Limited sustin existenta cianurii in cafea si, respectiv, ofera concentratii de 5-10 ppm, insa nu rezulta de nicaieri de unde au scos aceste date.
Am citit studiile stiintifice mentionate pe site-urile acestor companii miniere si alte studii din literatura internationala (studii mai importante fiind review-urile lui Eisler R. 1991, US Fish Wildlife Service, Biol. Rep. 85, si cel al lui Conn E., 1980, Ann Rev Plant Physiol31:433-451), dar se mentioneaza doar potentialul de generare a acidului cianhidric de catre anumite categorii de plante.
Nicaieri nu am gasit date referitoare la prezenta cianurii de sodiu (utilizata in minerit) in boabele de cafea, si cu atat mai putin date despre o eventuala concentratie a cianurii in cafea. Ceea ce se stie insa cu siguranta este ca semintele unor plante, cum ar fi merele sau caisele, contin compusi ce in reactie cu acidul din stomac genereaza acid cianhidric, astfel ca un consum substantial al acestor seminte poate provoca otravire acuta.
Cianura de sodiu utilizata in minerit nu este nici pe departe similara, nici macar in concentratii mici, compusilor cianogenici prezenti in anumite plante din natura. Este regretabil ca presedintele Basescu vehiculeaza informatii din domenii la care nu se pricepe, informatii care sunt complet false si sunt extrase din mesajele propagandistice ale companiilor miniere.
Daca s-ar informa putin mai mult, ar cita si urmatoarele fapte rezultate din studiile stiintifice ale lui Ronald Eisler (US Geological Survey) si ale altora: anual in atmosfera sunt eliberate peste 20.000 de tone de acid cianhidric de la exploatarile miniere de aur.
Acidul cianhidric (extrem de toxic, utilizat la gazarea detinutilor in lagarele de exterminare) ramane destul de stabil in atmosfera (nu este distrus rapid de actiunea razelor ultraviolete, asa cum pretinde RMGC), avand un timp de persistenta (injumatatire) de peste 267 de zile (vezi Korte & Coulston,1998).
Mai departe, tot Eisler ofera date referitoare la concentratiile toxice ale cianurii pentru pesti, intr-un review din anul 2004 (vezi Eisler & Wiemeyer, 2004). Pestii sunt sensibili la cianura la concentratii de microgram pe litru, adica de o mie de ori mai mici decat concentratiile de miligram pe litru (ppm) ale solutiilor de cianura care urmeaza a fi deversate in iazul Corna de la Rosia Montana!
In aceste conditii, argumentul ministrului Mediului potrivit caruia coborarea concentratiilor de cianura la sub 5 grame pe litru la ceva mai putin ar conduce la o exploatare sigura sunt doar praf in ochi. Concentratia ar trebui coborata de cel putin o mie de ori, lucru imposibil in cazul unui proiect de minerit cu cianuri precum cel al RMGC. Singura solutie sigura pentru mediu este asadar aceea ca proiectul RMGC sa nu se realizeze niciodata.
Lupta pentru Roşia Montană 
Cianura de sodiu nu este periculoasa din cauza sodiului, la fel glycosidele cianogene din alimente devin periculoase atunci cand reactionand cu sucul gastric (care contine acid clorhidric) elibereaza acid cianhidric in stomac. De vazut aici utilizarea in alimentatie a maniocului (cassava) in tari din Africa sahariana, Asia si America de Sud, care prin neprocesare corespunzatoare duce la aparitia bolii „konzo” (o boala reumatica degenerativa). Mecanismul toxic in corpul uman este identic, indiferent ca vorbim de cianura de sodiu sau de compusii cianogenici din unele alimente (boabele de cafea contin astfel de compusi).
Cred totusi ca topicul „cianura” (rezolvat de tehnologii moderne disponibile) nu ar trebui sa fie neaparat primul pe lista, atunci cand se discuta despre acest proiect… Ar mai fi considerentele economic, social al comunitatii, patrimoniu…
Asta chiar a fost ultimul comentariu agramat pe care il publici. De acum incolo, chiar va trebui sa scrii corect.
Domnul Nota Bene, scrieti, va rog, si numele publicatiilor sau ale studiilor la care faceti referire in comentariul dvs. si numele autorilor acestor studii. Dupa cum, lesne, ati putut observa, articoul este scris profesionist, stiintific, respectand rigorile impuse de redactare ale unui material stiintific.
De asemenea, pentru credibilitatea celor spuse de dvs., incercati sa nu mai fiti evaziv in afirmatii si sa nu mai folositi termeni generali si formulari generaliste.
Astfel, fara regasirea elementelor expuse de mine mai sus in comentariul dvs., acesta nu are nicio valoare stiintifica. Mai pe romaneste spus, fara prezentarea surselor scurtei dvs. expuneri, comentariul dvs. nu are nicio valoare. E ca si cum nici nu l-ati fi scris.
Pingback: Încă o minciună marca Gold Corporation | Lupta pentru Roşia Montană