Protestul prin care neamul capătă din nou existenţă

România este ameninţată de cel mai mare jaf din istoria ei recentă, iar mulţi dintre formatorii de opinie – ce fac? Tac sau, mai rău, otrăvesc spaţiul public cu minciuni, confuzii, sofisme, false probleme. Pe de o parte avem oamenii oneşti, specialiştii care îşi respectă meseria, se respectă pe ei înşişi şi rostesc adevărul; pe de altă parte sunt cei de la care ne-am fi aşteptat să difuzeze acest adevăr, să-l strige pe acoperişuri, să le reamintească politicienilor îndatoririle lor, să spună, să repete că România este, ca atare, ameninţată; dar aceşti oameni nici nu vor să audă, la propriu, adevărurile respective. Unii formatori de opinie se complac într-un relativism mioritic care, de această dată, nu mai este deloc simpatic, ci pur şi simplu iresponsabil.

Singurul motiv de speranţă este mişcarea începută pe 1 septembrie, protestul contra RMGC, pentru Roşia Montană, protest care, cu o vădită consecvenţă şi evitând capcana în care i-ar fi fost uşor să cadă – politizarea în sensul amestecului cauzei sale cu alte cauze “mai puţin nobile” – îşi menţine ferm singura revendicare : renunţarea la proiectul RMGC. De ceva vreme apăruseră voci, e drept izolate, şi totuşi din ce în ce mai numeroase, care au formulat opinia că singura speranţă a României rezidă în renaşterea societăţii civile.

Şi iată că, pentru o dată, realitatea a bătut aşteptarea : societatea civilă a renăscut efectiv în acest protest care impune respectul tuturor, în orice caz celor care nu refuză să vadă ce e de văzut : că suntem ameninţaţi de o distrugere a cărei proporţie abia o imaginăm. Un protest a cărui legitimitate este recunoscută până şi de politicienii din tabăra puterii, care şi-ar fi dorit ca el să nu fi existat vreodată. O mişcare, în fine, a cărei puritate trebuie subliniată ; este vorba de o luptă pentru o cauză care transcende ideologiile particulare, în care se regăsesc, uniţi – aşa cum spun ei înşişi – oameni de dreapta şi de stânga, “băsişti” şi “antibăsişti”, oameni cu convingeri politice şi sceptici radicali în ceea ce priveşte sensul adeziunii la un partid politic sau altul.

Toţi sunt conştienţi de un lucru, că dincolo de diferenţele care îi separă îi şi uneşte ceva : setea de dreptate. Ne amintim de un cuvânt splendid al vecinilor noştri : SOLIDARNOSC. Pe o pancartă am văzut scrise aceste cuvinte: NE-AM TREZIT. Protestul oamenilor treji care nu vor să fie umiliţi, protestul prin care neamul capătă din nou existenţă, dincolo de învrăjbire, de ură, dar şi de simpatii şi de antipatii. Citeşte mai departe

proteste - Rosia Montana - Ne-am trezit

Sursa foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Domenii - Presă şi social media, Tipuri - Declaraţii şi opinii și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s