Propriul meu erou

Am spus povestea asta de o mulțime de ori până acum, oricând găseam un pretext să o strecor în conversație. Îmi place. Îmi place pentru că am auzit la rândul meu genul ăsta de povești și i-am admirat pe protagoniștii lor cu o urmă de melancolie, gândindu-mă cât mi-ar plăcea să am ocazia să sacrific ceva pentru o cauză și regretând un pic că duc o viață atât de liniștită. Sigur că am primit și altfel de reacții. Vreo două-trei, din registrul „ai exagerat, și la ce bun? Ce ai câștigat? Așa merg lucrurile!”.

Acum, la doi ani după, știu că am făcut bine. Impactul obiectiv al gestului meu este zero. Dacă RMGC va pleca din Roșia cu coada între picioare, asta nu se va fi datorat demisiei mele. Dar văd în sclipirea din ochii celor cărora le povestesc că le place. Văd cum devin un pic mai pregătiți să facă un gest similar, dacă vor avea ocazia. Puțin câte puțin.

Citește mai departe

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Domenii - Opoziţia, Tipuri - Declaraţii şi opinii și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s